Au copiii nevoie de tată? Un studiu remarcabil aruncă o nouă lumină asupra acestei probleme

Numeroase studii au scos în evidenţă importanţa contribuţiei mamelor la dezvoltarea normală a progeniturii, dar acest nou studiu, care abordează problema implicării tatălui, arată că absenţa acestuia de lângă pui în anumite perioade esenţiale pentru dezvoltare afectează negativ abilităţile sociale şi comportamentale ale puilor şi este corelată cu schimbări specifice în creierul acestora.

Cercetările au fost realizate la Institutul de Cercetări al Centrului de Sănătate din cadrul Universităţii McGill (RI-MUHC), iar rezultatele au fost publicate în jurnalul Cerebral Cortex.

• Google Gemini va putea controla și alte aplicații pentru utilizatori, cum ar fi să comande mâncare
• Civilizațiile extraterestre inteligente și-ar putea transforma stelele în „nave spațiale naturale”, sugerează un cercetător

Studiul, realizat pe şoareci, este primul care a descoperit corelaţii între absenţa tatălui de lângă pui, pe de o parte, şi afectarea comportamentului social şi apariţia unor modificări la nivelul creierului, pe de altă parte. 

„Deşi am folosit şoareci, descoperirile sunt extrem de relevante pentru oameni,” spune dr. Gabriella Gobbi, unul dintre autorii studiului. „Am utilizat şoareci de California, care, la fel ca în unele populaşii umane, sunt monogami, iar masculul şi femela cresc împreună puii.”

Deoarece autorii studiului au putut controla mediul în care erau crescuţi puii, au putut stabili exact factorii care făceau diferenţa între diverşi indivizi; un asemenea studiu realizat în laborator poate fi, astfel, mai clar decâ unul realizat pe oameni, în care nu pot fi controlaţi absolut toţi factorii care influenţează dezvoltarea indivizilor.

Cercetătorii au comparat comportamentul social şi anatomia creierului şoarecilor care fuseseră crescuţi de ambii părinţi cu ale celor care fuseseră crescuţi doar de mame.

Şoarecii care crescuseră fără tată prezentau, la maturitate, interacţiuni sociale anormale şi erau mai agresivi decât semenii lor crescuţi de ambii părinţi. Efectele erau mai pronunţate în cazul puilor de sex femel. Femelele crescute fără tată aveau, de asemenea, o sensibilitate mai mare la amfetamină, un drog cu acţiune stimulantă.

„Deficienţele comportamentale pe care le-am observat confirmă rezultatele studiilor pe oameni, asupra copiilor care cresc fără tată”, spune dr. Gobbi. „Aceşti copii prezintă un risc mai mare de a manifesta comportamente deviante, iar fetele, în special, sunt mai predispuse la abuzul de droguri. Concordanţele sugerează că aceşti şoarecii constituie un model bun pentru înţelegerea modului în care apar aceste efecte la oameni.”

La puii crescuţi fără tată, cercetătorii au identificat de asemenea anumite anomalii în cortexul prefrontal, partea din creier care controlează activităţile cognitive şi sociale şi care este implicată în  deficienţele comportamentale.

Rezultatele arată că oamenii de ştiinţă ar trebui să studieze mai aprofundat rolul tatălui în cursul stadiilor critice ale dezvoltării urmaşilor şi sugerează că implicarea ambilor părinţi este importantă pentru dezvoltarea mentală armonioasă a copiilor.

Sursa: Science Daily